Cărți

A woman must have money and a room of her own if she is to write fiction.

Virginia Woolf

O să fiu sinceră cu tine: piața cărților din România nu stă tocmai bine.

Adică nu pentru autorii români.

Rafturile din așa-zisele book shops sunt înțesate de titluri care mai de care mai atrăgătoare, toate scrise de străini cu nume sonore sau măcar interesante. Iar în colț, ca niște jucării vechi sau exotice pe care cineva le-a uitat în magazin, stau și cărțile noastre.

Deși nu vorbesc în numele autorilor, de unele știu că mi-a părut tare rău: Hanul lui Manuc al Simonei Antonescu, cărțile profilor mei din facultate, Mihail Diaconescu și Florin Pîtea, sau Întâlnirile pe muchie de cuțit ale Oanei Orlea. Toate erau frumoase!… Meritau o promovare demnă de niște celebrități.

”Așa că de ce să mai public și eu?”

Dar fiindcă mi-am pus întrebarea asta doar de o mie de ori însă nu am ajuns încă la o mie cinci sute, îmi spun că stau destul de bine. Mai am timp să disper și să scriu.

Am dreptul să public pentru că îmi place … și pentru că unora le-a plăcut ce am scris. Including but not limited to family and friends. Defapt, nici nu știu dacă e necesară atâta sinceritate. Sinceritatea pe care vi-o promit însă apare în paginile primei mele cărți și în ale celor care vor urma.

Totuși, de ce și Erotica?

Păi e doar ”un strop” … And, as weird as that may sound, sex is my filter. Dacă o poveste sună bine din punctul ăsta de vedere probabil că și celelalte aspecte se vor împleti la fel de frumos.

De-a lungul timpului am primit și câteva sugestii referitoare la punctuație și ortografie dar de felul meu sunt încăpățânată. Am oroare de pagini “infestate” de virgule și îmi aduc aminte momentul în care, elevă fiind, Academia Română a hotărât că vom folosi â în loc î dacă litera nu este la începutul sau la sfârșitul cuvântului.

That, in itself, should tell you that I’m pretty old, but it also tells you I’m not in the mood for any more c*ap. M-am plictisit de schimbările astea și, în loc să îmi modific manuscrisele, prefer ca domnii și doamnele de-acolo să se răzgândească în privința unor chestii ridicole precum ”de fapt” și ”dna”.

Probabil ai observat că am început cu un citat.

E o chestie de-a scriitorilor asta dar și o rugăciune trimisă în cosmos, printre galaxii. Dacă măcar una din propozițiile pe care le-am scris va fi vreodată considerată demnă de un model ca Virginia Woolf atunci consider că n-am trăit – sau scris – degeaba.