Balcic (old & new)

Dacă după un somn de trei ore și un drum de patru vă puteți păstra capacitatea de a vedea frumosul înseamnă că faceți parte dintr-o categorie specială de oameni și aveți toată admirația mea. 🙂

Eu am căzut prima dată pradă farmecului familiei regale prin copilărie, cu un devotament aproape religios de care numai adolescenții sunt în stare, dar visul mi l-am văzut cu ochii abia mai târziu: Bran, Peleș, Pelișor și, iată, abia în 2023, castelul de la Balcic. Așadar o perioadă lungă în care așteptările și visele să tot crească.

Orașul este unul mic situat pe coasta Bulgariei. Traseul a presupus trecerea pe la Capul Kaliakra pe care nu-l recomand decât dacă aveți un partener de călătorie răbdător, dispus să se oprească ori de câte ori vreți să faceți poze cu promontoriul de 80 m. Pentru că asta e acolo: o faleză înaltă și abruptă, stânci care se văd prin apa albăstră-turcoaz și multe, multe flori care cresc în voie fără a deranja pe cineva, nici măcar pe tipii de la Hornbach care oricum și-au schimbat între timp abordarea de business.

În jurul castelului e o grădină botanică de care se ocupă Universitatea din Sofia. Vă recomand să veniți aici în anotimpul ale cărui flori știți că vă plac, altfel nu-i cu nimic mai specială ca grădina botanică din București sau Cluj.

Castelul de la Balcic este defapt o vilă de vacanță cu vedere la mare. Bârne vopsite în negru pe zidurile despre care se zice că strălucesc argintii, cu multe dependințe în care și-au făcut de lucru comercianții care vând bijuterii și vinuri locale, chestii care, deși oferă un răgaz interesant, n-au nici în clin, nici în mânecă cu regina noastră. (Asta dacă nu pui la socoteală înrudirea Regelui Ferdinand I al Bugariei cu Regina Maria prin ramura Saxa-Coburg-Gotha a marii familii regale europene.) La parter veți admira lucrări de artă modernă iar la etaj un salonaș și un dormitor improvizat, precum și camera de baie a reginei. Piesele de mobilier sunt autentice dar mă întreb dacă și accurate, historically speaking. Toate astea se continuă cu un balconaș pe care l-am admirat de afară fără a bănui că este atât de îngust încât n-ai nimic de făcut acolo. Pe lângă poze, bineînțeles.

Aș spune că bulgarii au folosit la maxim marketingul pentru a profita de un loc cu încărcătură istorică pe care au uitat să-l mai umple și cu detalii. Mie, spre exemplu, mi-ar fi plăcut să fie mai multe camere deschise publicului și portrete ale celei căreia pe englezește i se spune Queen Marie of Romania.

Când te uiți în poze e o nebunie and the place is nothing short of heavenly. Dar realitatea unei persoane obosite și cam flămânde, având atâtea pe cap cu lansarea primei sale cărți, nu și-a făcut efectul și fiorul la care a sperat nu a mai apărut.

Să mergeți totuși la Balcic?…

Da, să mergeți!

Să mergeți cu familia, să vă bucurați de mare primăvara sau în iunie când înfloresc trandafirii. Să mâncați bine deși restaurantele sunt, la fel ca la noi, under-staffed și de aceea orice comandă durează mai mult decât te aștepți.

Duceți-vă ca să bateți aleile pe care au călcat niște pași regești, chiar dacă un pic cam triști. Asta pentru că din dorința de a-și câștiga simpatia supușilor, Carol al II-lea o cam scosese din peisaj pe Regina Maria, ultimul ”luptător” al Marii Uniri și un simbol al lumii vechi pe care el căuta să o reformeze.

Mergeți ca să vă simțiți bine și să vedeți ce am văzut și eu:

Românii sunt cei mai chic est-europeni.

Cei mai ‘americani’, cu cele mai cool tatuaje și cele mai mișto femei. Românii care oricum sunt majoritari pe-acolo. So much so that Bulgarian waiters speak fairly good Romanian.

Am adăugat ”old & new” la titlul postării pentru că asta a fost pentru mine vizita: confruntarea unor visuri de copilă cu imaginea unei lumi perfect așezate în haosul ei, în care oamenii încă mai caută figuri regale pentru a găsi romantismul de care au nevoie.

Între timp visez la castelul Balmoral și Clarence House dar până la urmă simt că mi-am găsit locul printre ceilalți vizitatori de la Balcic: oameni care pleacă de acasă în căutarea unui imbold. A unui vis, a sinelui pierdut și uneori regăsit sau chiar a unuia nou, numa’ bun să facă o baie în mare.

Proud member of The TRUE TO MYSELF Organization.